Inceput.Final.

Stau pe bloc,cu o pastila de Ecstacy sub limba si cu un ac uzat,probabil infectat,infipt in brat.Inca un pas si gata cu suferinta.Dar mi-e frica...
Venele mele sparte pulseaza energic,dorind,dorind substanta ce la poate elibera.Nici macar acum,cand un singur pas ma desparte de moarte,nu ma pot abtine.Pofta,nevoia e prea mare,nevoia de uitare si visare creste in mine,prea mult pentru a o putea tine sub control.

Substanta face deja parte din mine.Ma domina.

Ma gandesc cu indiferenta ce voi lasa in urma,daca voi lasa in urma.O mama indurerata,alcoolica.Un frate criminal,condamnat la 10 ani de puscarie.Un iubit dependent care s-a descotorosit de mine.Un grup de asa-zisi prieteni...care mai mult sau mai putin..ma vor urma.Deci nimic...

Am constatat demult ca viata nu mai are nevoie de mine si nici eu de ea.Si-a batut joc de mine timp de 19 ani.Si eu,eu am lasat-o.Nu am luptat,ci am cazut prada dorintelor.Mi-am inecat amarul si suferinta in vise ieftine,incarnate in pastile,praf si substante lichide ce ti le introduci in corp si devii,devii una cu ele.

Nu regret nimic,poate doar faptul ca nu am facut
asta mai devreme.

Nu regret!Fara regrete!

Inchid ochii si inghit pastila de Ecstacy.
Fac un pas inainte...